marți, aprilie 29, 2008

Voiculescu recunoaşte: "Sunt om!"


Într-un interviu acordat "Cotidianului", Dan Voiculescu se redefineşte în postura sa de persoană privată.
Integral, textul interviului.
Dan Voiculescu : ,,Sînt om. Picasso nu înţeleg. "Război şi pace" mă oboseşte"
"Fundaţia pentru dezvoltarea României" acordă un premiu de peste 100.000 de euro tinerilor. Asta dovedeşte că Dan Voiculescu este om? Citiţi vorbele omeneşti despre armonie, cultură, femei şi televiziuni, într-un interviu acordat de Dan Voiculescu pentru cotidianul.ro şi Cotidianul.
Sînteţi om?Hahaha, sînt în primul rînd om.
Cum dovediţi că sînteţi om?Prin cîteva lucruri. Trăiesc, mă uit în jurul meu, văd ce se întîmplă, contemplu, mă răzvrătesc, mă împac. Am pe birou, acasă, un îndemn: "A ajuta pe cineva înseamnă a-i schimba destinul". Pentru mine caracteristica asta de om se vede prin ce fac în jurul meu.
Există omul acela, biologic, care mănîncă-bea-se culcă-se scoală, şi există omul care vrea să lase ceva în urma lui. Şi pentru că nu toţi putem lăsa în urma noastră imperii, războaie, evenimente istorice, cred că e important pentru mine să las în urmă cît mai multe construcţii. De instituţii, de oameni.
Într-una dintre cărţile dumneavoastră, "Societatea umanistă", aţi făcut distincţia între fiinţele umane, rezultat al encefalului, şi fiinţele umane rezultat al cerebelului. Dumneavoastră pînă cînd aţi fost rezultatul encefalului şi cînd aţi devenit al cerebelului?
Oamenii cînd se nasc merg pe instincte. De la un moment încolo, instinctele încep să fie dominate de raţiune. În momentul în care instinctele sînt inhibate de raţiune, apareo luptă naturală între dorinţa de a face şi frîna raţională de a nu face. La mine pragul acesta a fost în 1979.
Încă jucam hochei pe gheaţă, proaspăt absolvent de Comerţ Exterior şi angajat la Vibrocim. Eram hocheist, îmi plăcea viaţa, apreciam instinctele, atunci directorul meu general m-a chemat că nu veneam la serviciu şi eram mereu în cantonamente. Viaţă de sportiv...
Fete, băutură...Fete, băutură mai puţin. M-a chemat şi mi-a spus: "Băiete, eşti brînză bună în burduf de cîine, ori hochei, ori meserie. Te dau afară, dacă nu vii la treabă". A fost un duş rece. Ăsta are dreptate. Ce fac? Am depus echipamentul de sport şi m-am apucat de meserie.
Aşa, deodată?M-a trezit la realitate. Tata nu avea carte, mama la fel, se bucurau că făceam sport, dar nu realizau că această joacă se poate transforma în eşec în carieră. Acest om mi-a schimbat destinul.
Satîrul deci!Înţelepciunea cred, el era dezinteresat.
Cultura nu a fost bici.Omul erudit se hrăneşte cu cultură.
Pictură?Îmi place Mărginean. Agresiv, vine spre tine.
Dali, Picasso?Nu-mi plac. Nu-i înţeleg.
Filme?Vedeam orice film, acum mă uit la filme cu conflict şi cele care se leagă de viaţa în înalta societate. Încerc să învăţ din ele. Acolo găseşti jocul complex al rolului pe care-l poţi juca în societate.
Arta culinară?Saramura de crap e baza! Cei care vor să mănînce nu ştiu ce chestii mirobolante, sînt inşi care s-au trezit cu bani şi au nişte frustrări, consideră că dacă îşi comandă vacă din Argentina sînt importanţi. De fapt, prin asta sînt mici.
N-aţi scris proză, poezie?Niciodată nu am avut preocupări de-astea. O singură dată, îndrăgostit, am făcut nişte versuri şi l-am sunat pe Constantin Drăghici, cîntăreţ de operetă. L-am sunat şi el a fost de acord. A ieşit un cîntec aşa: "Ochii tăi frumoşi ca mareaaaaa şi ca cerul înstelatttt"... adevărul era că era o fată cu nişte ochi superbi, mari. Doamne, cînd se uita la tine, îţi venea să te ascunzi.
Ce citeaţi?Sas, în franceză, colecţie de carte poliţistă. Sas era un agent secret în slujba maiestăţii sale regina Angliei, relaxante, picante, uşoare. După o anumită perioadă m-au interesat trendurile mondiale, crizele mondiale şi citeam acest tip de cărţi.
Toffler?Nu a descoperit mare lucru. ,,Al treilea val’’ este o sinteză a teoriilor în circulaţie. Un "Război şi pace" gustaţi?Dom’le, o carte trebuie să aibă două scopuri: ori te relaxează, ieşi din starea ta şi intri în cea a cărţii, sau o carte care te implică şi astea te obosesc.
Aţi citit "Enigma Otiliei" tîrziu? Numele "Felix", sub care apăreţi în dosarele CNSAS, vine de acolo?Numele acesta, Felix, ştiţi de unde vine? Acum vă spun, e premieră. Mă contactase unul cu nume de cod Căciulă, de la Securitate, pe care eu îl luasem în băşcălie, că e murdar pe balonzaid. E, omul acela mi-a deschis dosar de urmărire şi m-a încondeiat ca beţiv, cartofor, afemeiat.
Mi-am amintit, acum, de Revelion, că după ce am scăpat de Căciulă ăsta a venit un alt ofiţer şi cu el am discutat situaţia. "Uite ce mi-a făcut ăla!" "Ca să te scot eu nu pot decît dacă am o dovadă că tu erai în contact cu mine de dinainte."Şi aşa au apărut nişte hîrtii semnate Felix, dar fără a avea caracterul de note informative, hîrtii date în aceeaşi zi, în acelaşi an. Hîrtii semnate de omul ăla, Felix. Asta-i bomba, nu a existat nici un Felix.
Într-o ţară normală, turnătoria e cerebel sau encefal?Părerea mea este că noi am rămas bolnavi un pic. S-a lucrat mult cu dosare de toate felurile şi nu s-a lucrat cu oameni. Oamenii au început să se duşmănească pe baza dosarelor şi dosarule instrument politic care şantajează şi acum.
Tot în doctrina dumneavoastră avem piramida Maslow-Voiculescu. Piramida nevoilor umane. Puteţi să vă definiţi în funcţie de propria piramidă?Cred că sînt pe ultima treaptă, nevoia de a face ceva pentru oameni. Cînd ai sănătate, ce-ţi trebuie pentru tine, pentru familia ta, cînd ai asigurată ziua de mîine?...
Vă dă linişte banul?Cum să nu. Cui nu dă? Şi banii aceştia i-am făcut cu oameni în care am avut încredere. Or, cînd aceştia m-au dezamăgit am fost foarte dur.
Aţi trădat vreodată?Sigur, oamenii cînd fac lucruri de care nu sîntem mulţumiţi ne găsim scuze. Nu pot spune că am trădat fiindcă nu am avut pe cine să trădez, nu am fost dependent de nimeni în viaţă. Trădarea e legată de dependenţă. Bun, nu vorbim de trădări în dragoste.
De ce nu? Femeia de care te plictiseşti o trădezi!O femeie deşteaptă şi un bărbat deştept nu au voie să se plictisească.
Două fete aveţi, nepoţi, mare plictiseală!Nu, nu! Copiii cu cît îi vezi mai implicaţi în viaţă, modeşti, la locul lor, cu atît îţi creşte inima.
Cum le-aţi făcut modeste pe fete? Le-aţi dat pe mînă televiziunile!Tot modeste au rămas! E şansa Cameliei. Se tot vorbeşte acum că Antenele se vînd. Antenele şi ziarele nu se vor vinde niciodată! Sînt afaceri de familie construite pentru peste o sută de ani. Eu, Camelia, urmează Evelyn, cu Dănuţ, cu Mara încă douăzeci şi ceva de ani. Va rămîne o construcţie solidă de familie.
Aţi mai cumpărat alte televiziuni?Da, mi-a spus Camelia că a mai luat trei canale: sport, muzică, business.
Iar vă toacă nişte bani.Nu-s banii la mine. Toţi sînt la ea. Ea hotărăşte. Pe cuvîntul meu de o­noare.
O controlaţi?Niciodată!
Deci, politica gata, televiziunea aţi dat-o fetelor. Ce v-a mai rămas?Principala mea preocupare acum este dată de Fundaţia pentru dezvoltarea României. Acum, în martie(n.r.-interviul a fost realizat în luna martie), voi da cel mai mare premiu dat în România. O sută şi ceva de mii de euro. Judecat de Academia Română. Le dau unor oameni care vor dărui şi ei la rîndul lor.
Datul acesta nu se face o dată. Datul acesta este perpetuu. Către cei care pot dărui societăţii ceea ce au cel mai bun. E tîlcul piramidei Maslow-Voiculescu, ajunşi pe ultima treaptă se vor revărsa asupra celorlalţi. Vreau să creez exemple în societate. Valorile sînt printre noi, dar datorită camarilei formate, banul a devenit un microb şi în lupta asta oamenii ţin ermetic promovarea oamenilor. Oamenii nu pot pătrunde şi atunci zac sau pleacă. A dărui este chestie de raţiune.
Vă aşteaptă Las Vegas, de ce să daţi banii unui străin?Nu, nu joc, n-am plăcerea asta. N-am jucat niciodată ruletă.
Femei?Nu, toate la timpul lor.
Ţoale?Decente.
Destinaţii exotice? Nu, munte avem şi noi, marea e aproape.
Domnule Voiculescu, sună ca-n utopia dumneavoastră din carte!E, vedem noi cît de utopie sînt lucrurile de acolo. Vorbeam de un Minister al Armoniei. Nu e utopie. E viziune. Globul pămîntesc va ajunge să aibă nevoie de structuri ale armoniei. Deja există astfel de structuri, dar ele funcţionează sub zodia unor interese ale unora. Cei ce vor tulbura această armonie în viitor vor plăti o taxă, cea pe tulburarea armoniei.
Nu vă place nimic?Să construiesc. Instituţii, oameni. Pînă la moarte.
Cum vedeţi moartea?Să vină subit. În somn.

Niciun comentariu: